Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

310 pe fundul mării dunga unui ciorap își cucerește dreptul de a intra în istorie la drept vorbind – o dâră de 2 milimetri grosime, care ba te face să te simți de cinci ori mai subțire decât firul de păr ba te face să te cuprindă groaza că dintr-o clipă în alta îți vor crește la ochi încă un rând de pleoape dar poate dunga de la ciorap este cineva cunoscut – ea e un zid al plângerii care s-a înecat în mlaștină sau poate că dânsa este copilul ce s-a mișcat în pântec – un pântec ruginit – ca și acela al piroanelor de pe cruce eu însă cred că dunga de la ciorap suntem toți la un loc – aproape niște cristoși ori, hai să zicem, mântuitori scufundați în mizeria din propria noastră golgotă „în fine, fiecare e liber să-și încerce norocul” – zise atunci oboseala oboseala fiind la fel ca femeia – mereu doritoare să trimită albușul în munți iar pe domnul gălbenuș să îl ducă cu sine în mare Despre dunga unui ciorap