Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

331 eram aruncați prin cărți, prin grozăviile din noi înșine, eu țineam legătura cu mine prin ghionturi mici dar teferi au ieșit la iveală tot felul de zurbagii „haideți, improvizați-mă ici-colo – drept material didactic ce, v-ar strica să faceți din cetățean niște afișe de propagandă?” (fiți atenți, fiindcă orgoliile sunt ca organele unei fete ce se pregătește să nască prin cele zece unghii de la picioare) sincer să fiu, nimeni nu avea interesul să mă iubească, țiu minte, doamnelor, ce ați scris despre mine cu cretă după ora de sport „păi în comparație cu omul acesta – statuia lui decebal a fost întotdeauna cu un pas înainte în ceea ce privește relația cu femeile” ca să nu mai vorbesc ce scandal am avut cu tipii aceia din ceruri, mamă, ce liniște s-a făcut, nu intuiam că va ieși cu dezgroparea morților cineva a zis că e o prioritate a statului să transforme alunița de pe gâtul profesoarei de geografie într-o biserică fără clopot Cretă