Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

332 se făcuse așa o lumină de îmi venea să îmi vărs și mațele mulțumesc, mamă, că nu ai acceptat să mă naști spre a fi în folosul societății de la focșani în jos mai departe voi da citire instalatorului de curent care zice că întunericul e și el tot om, știu că nu e de neglijat să te fi născut în apropierea unui slujbaș cu aromă de pasăre desigur lumea bună va înțelege și nu se va supăra dacă întreaga mea viață a fost bântuită de un anume genunchi de un fel de genunchi pe care de prin părțile locului îl știau pur și simplu de onofrei Onofrei