Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

337 îți scriu de departe, prietene, fiindcă vreau să mă porți la gât în locul unui film cu pistolari îți scriu cu o mână ce poate că nu-i nici a mea nici a ta și nu-i nici a urmașilor noștri de aceea mă bucur să îți scriu cu mâna unei locomotive – ea se trage din aceeași familie cu împăratul japoniei uite, îți pun în scrisoare și o roată volantă, un mic mausoleu dar cu care sunt sigur că nici eu și nici tu nu ne-am dori să-nnoptăm sub același cearșaf totodată își scriu ca să știi că îmi lipsește numărul 4 din casă ba chiar și o foarte mare parte din puterea firelor de bumbac deci iată că se poate trăi chiar și fără să te speli în fiecare seară pe picioare cât despre ce fel de stele or să ardă de aci înainte pe cer – află că nu-s pregătit să îmbrac în fiecare noapte cămășile purtate de isus acum este rândul tău, prietene, să-mi răspunzi dacă scrisoarea ce ți-am trimis-o se comportă normal sau refuză să își facă singură așternutul Din împăratul Japoniei