Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

338 nu se știe cum au dat peste străbunul acela din perioada secetei dar puțin a lipsit și punga noastră cu zmeură ar fi astăzi putredă ca un hoit întrebarea mea este în ce țară ar fi acum parisul dacă mama nu și-ar fi ridicat mâinile de pe mine pentru ca împreună să putem ajunge la o secetă și mai grea –– stai să vezi cum arată seceta – mă lăudam eu trecând prin focșani –– stai să vezi cu cât patos ne sărutăm de paști, cum ne pupăm pe capete de parcă mâine ar veni sfârșitul! iar pe urmă abia de crăciun dacă mai reușim să ne desprindem buzele de pe niște guri care n-au existat niciodată aievea Secetă