Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

343 luni am citit în revistă eseul lui mircea, dinga-dangul lui eugen – socrate și păstrăvi etc., etc., etc. incredibili, boierule!, incredibili și totuși cu inimile zdrobite acești cavaleri rătăcitori ai redacției orizont, iată, au ajuns să-și încalțe pantofii ca pe o boală de nervi ca pe o schizofrenie cumpărată dintr-o piață de vechituri ia fii atent cu câtă smerenie intră în cada de baie, de parcă ar intra în propriul sine ce mai încoace-încolo – lumea întreagă e o piață de viruși săriți de pe fix etc., etc. deși, după unii autori, vana de baie (indiferent de vârstă) este în clipa de față cea mai serioasă dintre sahare încolo, boierule, rămâne să judeci și singur, să îți dai cu părerea în mod democratic unde e baiul sau doar eu m-am tâmpit și îmi vine să lăcrimez tot timpul vis-à-vis de incredibila liniște ce s-a lăsat în oraș exact la un minut după publicarea acestui mănunchi de poeme luni am citit în revistă, marți, barosanii, sau dacă vrei – cavalerii noștri rătăcitori au hotărât ca de azi înainte săpunul să se afle în dreapta, iar prosopul în stânga – ca să vezi și tu, boierule, ce înseamnă când ambele colțuri ale gurii iau prânzul câteodată în același restaurant Luni cu Orizontul