Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

344 sarea e mult prea frumoasă – n-are sens să ne plictisim, să facem comparații aiurea, știți, situația începe să ne scape de sub control „știți, mai trebuie pus niște alb” – își dau cu părerea ba unul, ba altul să vedem, totuși, ce putem face, poate că-ntr-adevăr mai trebuie pus niște alb sincer să fiu – nu-mi place omu’ – are o pată lângă ziua de vineri, mănâncă și tace ca pe muchie de cuțit „știți, locuiesc undeva cam departe de soare, locuiesc și nici n-am curajul să vă întreb dacă mai cunoaște careva dintre voi cam cum arată astăzi singurătatea” sarea e mult prea finuță – n-are rost să îți apară pe față câteva riduri în plus, câteva centre de distribuție a coșmarului, sau pur și simplu o pasăre care ar putea să te facă din om în neom nu-mi place chipul – în general, presimt că până la urmă se va lăsa cu puicuțe și poezie – unii își închipuie că e august probabil, vorba românului, mai trebuie pus niște dumnezeu, în orice caz, vine un timp când toți ar trebui să ținem în casă câte-o ocnă de sare Câmpul de sare