Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

404 A fost una pe care a chemat-o așa frumos dar nu mai știu cum N-aș putea spune dacă purta sau nu purta ceva care să ne dea de gândit Poate vă amintiți dimineața avea întotdeauna gura întredeschisă Odată i-am pus mâna până aproape de capătul lumii cu alte cuvinte îmi trebuia o himeră care să se asemene cu un punct fix și în clipa de față aș fi putut să dau ca un înger din aripi Însă iată că ea n-a acceptat să pătrundă în miezul problemei Poate vă amintiți