Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

432 Odată mă aflam într-un sat de mătase undeva apăruse o fată cu ferestre la mâini I-am spus „dinga-dang” aşa cum se spune în caz de incendiu iar ea s-a luat după frunze şi mi-a pus o bomboană pe umăr şi exact cum în cer am pornit s-o sărut şi mai sus şi mai jos de Florenţa Era vineri când noua mea gură stârnind avalanşe cu chip de stafie a-nnoptat haiduceşte la stâna dintre coapsele ei şi lupta cu moara de vânt a fost ca un fel de poveste care duce uneori la orbire Mătase