Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

461 Robert Șerban: Am cunoscut și cunosc mulți „artiști” ai țigării, mulți fanatici ai tutunului. Însă pe niciunul nu l-am văzut fumând țigară după țigară, ba chiar țigări asamblate, așa cum fumați dumneavoastră. Și fumați nu orice fel de țigări, ci „Carpați”, pline de gudron, de nicotină, grele. Știu că de câteva ori ați încercat să renunțați la fumat sau ați înlocuit „Carpații” cu țigări mai ușoare. Degeaba, fumați continuu, iar tutunul este iarba diavolului. Sunteți, s-ar putea spune, un posedat, un vicios. Nicolae de Popa: Din copilărie am fost șocat de această alăturare de consoane: tutun. Parcă auzi o detunătură în primă instanță. Țigara înseamnă pentru mine și găsirea unui liman. E paiul de care mă agăț pentru a nu rămâne într-un paradis al plăcerilor sau al fericirilor gratuite. Prin nicotină îl ai, e adevărat, pe dracul în tine. Fumatul este singurul pariu făcut de drac cu omul, iar primul pierde acest pariu. Toate insistențele lumii de a salva omul de la dionisiac – pentru că tutunul, ca și alcoolul, ca și heroina, e dionisiac – au eșuat. Eu consider că acest eșec al omenirii de a conecta omul la platitudinea fericirii este benefic. Fără nefericire, fără tristețe omul este gol, este mort, nu are șansa să se ridice la noblețea de victimă. De fumat am încercat să mă las pentru că nu mă simțeam bine din punct de vedere fizic. Era firesc să încerc. –– Câte pachete fumați pe zi? –– Patru-cinci, depinde de zi. –– Nici alte... dionisiace nu vă sunt necunoscute. Beți zilnic litri de cafea. Alcoolul vă este, din când în când, bun prieten. –– Cafeaua este inofensivă. Consumul de băutură este, pentru mine, un fenomen sporadic și întâmplător. Atunci când beau îmi doresc să ajung la stadiul ultim, când nu mai ai stupida responsabilitate de a-ți păsa de tine. Anumiți oameni vor să nu le mai pese de starea lor socială și vor să fie conectați la absolutul spre care merge spiritul. Irigat foarte puternic, creierul îți dă senzația că trăiești în preajma absolutului. –– Beți ca să scrieți? Beți cu program? –– Nu. Ar fi un alt eșec. Nu, beau sau fumez așteptând să vină clipa propice a dorului „Dacă ar fi după mine, m-aș face potcoavă”