Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

46 Vineri, când malaxorul a cerut șuncă de Praga și a cerut clemență pentru rânjetul alifiilor – vineri, când capul s-a împuțit – deja apăreau santinele păroase, călărind pe o pudră și lovind ghețari Am văzut scobitoarea tremurând ca un miel ce pentru întâia oară intră în berăria cu cruciulițe. Apoi au murit un Brâncuși, un Nae, un Noica – desigur, următoarea mea frază va fi: „Carnația din parc se prelungește – un cuib iluminat de biciclete...”