Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

47 Astăzi, când încă se mai aude urletul unui nasture căzut între Madrid și Mehala, eu vin către tine – drag hoit – așa cum o apă își caută întreaga ei coacere „Pe un munte, într-o țară foarte-ndepărtată”, țepoase vrăbii mă învelesc în saramura de la salonul cu coropișnițe. Uneori lui Gogu îmi vine să-i zic mănăstire, însă lucrul acesta e o altă poveste... Mai pune la plâns un rând de păhărele pe coclauri!