Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

488 Nicolae Popa, în fapt poetul și pictorul Nicolae de Popa – ținea mult la această particulă, de , ce trebuia, în viziunea lui, naivă dar corectă, să sublinieze nimic altceva decât ideea de noblețe a blazonului de artist, de scriitor – după luni de suferință și uitare, pe un pat de spital, ne-a părăsit. Ne-a lăsat, totuși, șansa unei minime, dar unice și imperioase, răscumpărări pentru tot ceea ce va fi însemnat, până mai ieri, neștiința sau neputința noastră, a unora sau a altora, de a-i fi fost mai aproape, de a-i fi fost, cu adevărat, solidari... Ne-a lăsat șansa să-l regăsim, să-l reîntâlnim, recitindu-i cărțile, poemele, privindu-i cu alți ochi, cu altă privire decât cea de toate zilele, tablourile, pânzele populate de proiecții, în forme și culori, ale unei imaginații și ale unor trăiri nu de puține ori frisonante, prin încărcătura lor de abisalitate și de frumos, de inefabil, în același timp. A țâșnit pur și simplu, ca poet și pictor, începând cu anii `90, imediat după căderea regimului comunist. Pictase și scrisese poezii și până atunci, dar condiția lui de artist era cvasianonimă. Fusese, totuși, din câte îmi mărturisise, cunoscut și apreciat de câțiva oameni dragi lui, personalități ale culturii bănățene și nu numai: profesorul Eduard Pamfil, filosoful Corneliu Mircea, poetul Damian Ureche. Mi-a arătat mai demult, la o agapă, câteva poeme ale sale, apărute în vechiul Orizont . Erau mult mai „cuminți”, mai „așezate”, oarecum în trena unei poezii tradiționale, dacă nu chiar clasate ca manieră, mult diferite de noua sa formulă, ce a devenit o adevărată marcă poetică, conturând un stil, un areal liric, inconfundabile în toate cele opt cărți publicate începând din 1994, anul debutului său editorial, cu Puțin acrișoară, sprânceana , Editura Marineasa, și până în 2005, anul publicării ultimelor sale două volume: Pantoful semăna cu un diavol , Editura Vinea și Această lacrimă care tropăie prin oraș , Editura Marineasa. Evoluția sa în poezie amintește, prin prolificitate, substanță și profunzime, de traiectoria lirică spectaculoasă a lui Ion Chichere, un alt poet important din Banat, dispărut mult prea devreme. Zona sa de inedit, ca limbaj și imaginar, discursul parodic și grav în același timp, puseurile, uneori acide, amare, ale unui spirit ludic, carnavalesc, In memoriam Nicolae Popa