Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

55 Închinându-se, pielea îți asfințește ca orice măceș care fuge de izbânda măceșelor sale Bilele oarbe ale albului și ale negrului cucurigă pe gardul câte unui Hamlet mai surd, care – la rândul său – cucurigă pe gardul câte unui Hamlet mai orb