Antologie | La noi, in Eden

56 Cocoșii înfloresc sub temelii. Un clește își târăște piciorul prin mazărea hidrei. Cărămida întrebă: „Unde sunt limbile mele cu care am alăptat fusul, ca să mă toarcă femeie?...” Făcută femeie, un domn pezevenchi sculptează manechine din țeasta secarei. Privirea groasă înghite grădini de poșircă