Antologie | La noi, in Eden | Nicolae de Popa

464 mei, și mai ales taică-meu, nu mă lăsau să citesc. Maică-mea era bătută dacă taică-meu găsea la mine o carte. Profesorii au încercat să-l lămurească să mă lase la școală, să mă lase să citesc. El voia să rămân în casă, la coarnele plugului, la muncile câmpului. Or, eu ajunsesem deja la stadiul în care poezia începuse să-mi fie lizibilă sufletește. –– Ce poeți citeați? –– Esenin, Lermontov și Shakespeare, sonete. Începusem și eu să scriu, de fapt să-i imit pe acești poeți. Erau niște versuri idioate pe care le-am trimis revistei Scrisul Bănățean , care apărea la Timișoara. Era prin anii ’50. Cei din redacție mi-au răspuns: „versurile dumneavoastră sunt prolixe”. Erau poezii care vizau erosul. Eram copil, iar enigma care este erosul mă tulbura. Pe la 8 ani m-am îndrăgostit de colega mea de bancă atât de tare, încât nu mai puteam să dorm. Nu realizam ce se întâmpla cu mine, știam că nu e un lucru pe care să-l împărtășesc și trăiam într-o singurătate brutală. Bineînțeles că la școală nici nu îndrăzneam să mă uit la colega mea. La 16 ani am intrat la un liceu din Caransebeș. Numai că taică-meu nu mi-a plătit taxele și într-o zi am fost trimis acasă. Când am ajuns, seara, mama mi-a spus că mâine e nunta mea. Am întrebat-o cu cine mă căsătoresc. Lasă că vezi tu mâine, a fost răspunsul. Normal că nu era o căsătorie legitimă, nu aveam decât 16 ani. A doua zi dimineață ne-am urcat în căruță și ne-am dus într-un sat vecin, la o colibă. Acolo am văzut o fată foarte durdulie, avea 14 ani, dar părea mult mai în vârstă. La masă am stat unul lângă celălalt, iar mama mi-a spus să pun mâna pe ea, că așa se face. Or, eu nu puteam nici să mănânc, pentru că țiganii care cântau – era nuntă, nu? – glumeau, spuneau că ginerele e sfios ca o fată. Ca la nuntă. Seara ne-am întors acasă, unde a fost iadul de pe lume. Nuntașii s-au retras, iar noi am rămas singuri în aceeași cameră. Fata s-a dezbrăcat aproape complet, dar eu m-am ferit s-o privesc, ar fi fost pentru prima dată când aș fi văzut o femeie goală... La țară nu se făcea plajă! Sigur că am transpirat, dar ea era foarte degajată, a intrat sub pătură și m-a întrebat: ce faci, nu te dezbraci? Am spus că eu mai aștept puțin. Am așteptat până când mireasa a adormit, am luat o sută de lei din banii care se adunaseră la nuntă – deși sertarul era plin de bani, am luat numai atât ca să nu aibă mama scandal – și m-am dus la gară cu gândul că indiferent din ce parte va veni primul tren, eu voi urca în el. Așa că m-am roit la un profesor de-al meu de la Caransebeș, care a avut bunăvoința să mă trimită într-o tabără ce a durat două săptămâni. Când m-am întors, m-am interesat despre ce e acasă și am aflat că fata mă aștepta... –– Și era tot în pat... –– Da, colegii mei îmi spuneau deja Însuratu. Am convins un coleg să mă găzduiască la el pe timpul vacanței. Apoi, un unchi de-al meu m-a ținut un timp în liceu, dar de la vârsta de 17 ani mi-am câștigat singur existența, n-am mai cerut nimic nimănui. Îmi câștigam traiul copiind icoane pe la diferite biserici, lucrând la o fabrică de industria